Pe 11 mai, la vârsta de 86 de ani, s-a stins din viaţă profesorul Gheorghe Santău. Autor al mai multor articole şi a două volume, cercetător şi pedagog de vocaţie, Gheorghe Santău a transmis generaţiilor viitoare dragostea faţă de limba, cultura şi istoria poporului român.
S-a născut pe 24 octombrie 1923, la Chitighaz. După şcolile din satul natal, Aletea şi Bichişciaba, la îndemnul preotului Ioan Borza, în casa căruia a frecventat cu pasiune biblioteca acestuia, îşi continuă studiile universitare la facultatea de teologie ortodoxă din Cluj (1943–1947), dar pentru că nu avea chemare pentru preoţie, simultan se înscrie şi la facultatea de drept. În anii de studenţie din România a cunoscut nume celebre şi a audiat cursurile de filosofie a lui Lucian Blaga, dar i-a cunoscut şi pe Iuliu Maniu, fost prim-ministru, pe părintele Bartolomeu (Valeriu) Anania, actualul Mitropolit de la Cluj. Întorcându-se acasă îşi echivalează studiile din România urmând Facultatea de drept la Universitatea ELTE din Budapesta (1947–1949). Între 1952–1955 îşi ia examenele pentru matematică şi chimie la Universitatea din Seghedin. Asta-i va permite să predea la ciclul superior al şcolii.
Cariera de pedagog şi-a început-o în 1949 şi a dus-o până la pensionarea sa din 1983. Între anii 1955–58 şi între 1964–1978 a fost directorul Căminului de elevi români. Toată viaţa s-a străduit să vorbească, să scrie cât mai frumos româneşte, transmiţând această dragoste de limbă maternă şi generaţiilor următoare.
A tradus manuale şcolare din maghiară în română, a scris mult în „Foaia românească”, s-a alăturat grupului de cercetători şi creatori români, participând la multe simpozioane ale acestuia.
La ieşirea sa la pensie în 1983, într-un interviu acordat Foii noastre îşi mărturisea profesia de credinţă, slujirea şcolii şi a căminului românesc din Jula: „Căminul a însemnat începutul şi sfârşitul carierei mele, şi între aceste două date mult-mult conţinut. Zidurile învechite ale căminului şi învecinata cetate medievală au fost martorii multor bucurii şi tristeţi, ai multor succese şi griji… Am refuzat să plec de aici fiindcă în acest cămin am început să simt plăcerea muncii, aici m-am dăruit unei profesii ce înseamnă mult pentru mine. De acest cămin mă leagă multe şi adânci amintiri. Cred că sunt considerat un pedagog sever. Admit. Dar asta nu înseamnă altceva decât că sunt, adică, am fost consecvent în a pretinde muncă şi disciplină de la toţi elevii, fără diferenţiere.”
Gheorghe Santău a făcut parte din prima generaţie de pedagogi, care şi-a legat destinul de-o viaţă de bunul mers al căminului de elevi al şcolii julane.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu